Meniul Meu
Fosforul
Stare naturala
Fosforul se gaseste in natura numai dub forma de ioni fosfat, (PO4)3-, cea mai stabila combinatie a acestui element. Principalul mineral continand fosfor, format la solidificarea scoartei Pamantului, este apatita, care poate fi considerata ca o solutie solida de fosfat de calciu si fluorura de calciu, dar este in realitate un compus cristalizat,format din ioni Ca2+, (PO4)3- si F-, corespunzand formulei brute Ca5[(PO4)3F].
Prin actiunea lenta a agentilor atmosferici (CO2 si H2O) apatita se transforma in fosforite. Acestea sunt mult raspandite, in concentratii mici, in solul cultivabil si al padurilor si au o mare importanta pentru viata plantelor. Se gasesc in putine locuri pe glob si zacaminte mari, exploatabile, de fosforite. Fosforitele (considerate inainte, in mod eronat, ca fosfat tricalcic) sunt in realitate amestecuri neomogene de hidroxil-apatita, Ca5[(PO4)3OH] si carbonat-apatita, Ca10[(PO4)6CO3](H2O).
Partea anorganica a oaselor vertebratelor este un amestec de multa hidroxil-apatita cu putina carbonat-apatita.
Forme alotropice. Obtinere si proprietati fizice
Se cunosc doua forme alotropice extreme ale fosforului : fosforul alb si fosforul negru I, intre aceastea, formele intermediare fosforul violet, fosforul rosu si fosforul rosu deschis. Forma cea mai saraca in energie, deci cea mai stabila, este fosforul negru. Intre diferitele forme alotropice ale fosforului nu exista puncte de transformare reversibila ; raportul dintre ele este deci acela al monotropiei.
1. Fosforul alb
Fosforul alb se prezinta ca o masa cristalina, transparenta, de consistenta cerii. El poate fi taiat cu cutitul (sub apa, din cauza pericolului de aprindere). Expus la lumina, fosforul alb se acopera cu o pojghita de fosfor rosu, care il face sa para galben; de aici numele de fosfor galben care i se da adesea.
Fosforul alb se topeste la 44º, formand un lichid incolor ce arata o deosebita tendinta spre supraracire, putand fi pastrat mai multa vreme la temperatura camerei fara sa se solidifice. Punctul de fierbere este 287º. Chiar la temperatura camerei formeaza vapori (miros caracteristic de usturoi), iar la 100º poate fi distilat usor intr-un curent de vapori de apa, proprietate care se poate folosi pentru purificarea sa.
Densitatea vaporilor corespunde unor molecule P4.
Fosforul alb se dizolva usor in sulfura de carbon, in triclorura si tribromura de fosfor si in grasimi ; este insa insolubil in apa si in alcool. Prin evaporarea solutiei in sulfura de carbon se obtin cristale lucioase, transparente, apartinand sistemului cubic. Acestea sunt compuse din retele de molecule P4, unite intre ele prin forte Van der Waals. Solutiile fosforului alb contin de asemenea molecule P4.
2. Fosfor molecular P2
Peste 800º, moleculele P4 disociaza in molecule P2. La 1200º disocierea este cca. 50%. La condensarea vaporilor de fosfor se obtine fosfor alb, P4 (alaturi de o forma, mai putin bine definita, numita fosfor brun).
3. Fosforul negru
Se obtine din fosforul alb prin incalzire, la 200º, sub presiunea de 12 000 atm. Fosforul alb poate fi transformat in fosfor negru si fara aplicarea unei presiuni inalte, sub actiunea catalitica a mercurului.
4. Fosforul rosu
Se obtine prin incalzirea fosforului alb, in absenta aerului la 260-300º. In industrie operatia aceasta se realizeaza in vase de otel. Transformarea fosforului alb in fosfor rosu are loc cu o degajare de 3.7 kcal/atom-g. Se confirma astfel stabilitatea mai mare a formelor colorate mai inchis.
Fosforul rosu se topeste, sub presiune, neunitar, pe la 600º ; la presiunea atmosferica sublimeaza cam la aceeasi temperatura, formand vapori compusi din molecule P4. Prin condensarea acestora se formeaza fosfor alb. Formele alotropice ale fosforului exista deci numai in faza solida.
Presiunea de vapori a fosforului rosu este incomparabil mai mica decat a fosforului alb, apropiindu-se de zero la temperatura camerei. De aceea fosforul rosu nu are miros. Fosforul rosu este practic insolubil in toti solventii (la fel si cel negru). Din cauza aceasta nu se poate determina masa sa moleculara.