Meniul Meu
Siliciul
Stare naturala
Siliciul este un element tot atat de reprezentativ pentru regnul mineral, cat este carbonul pentru fiintele vii. In timp insa ce abundenta carbonului pe pamant este mica, siliciul este, dupa oxigen, elementul cel mai raspandit din acea parte a scoartei pamantului accesibila cercetarii chimice.
Siliciul se gaseste in natura numai combinat cu oxigen, in bioxidul de siliciu si in silicati.
Pentru fiintele vii siliciul este fara importanta. Plantele absorb din sol, o data cu apa, mici cantitati de bioxid de siliciu, dizolvat coloid. Acesta se regaseste in cenusa lor.
Obtinere
1. Bioxidul de siliciu, SiO2, se reduce relativ usor prin incalzire, la temperatura ridicata, cu diferiti agenti reducatori. Pe aceasta cale se obtine insa un silicu impur, din cauza marei tendinte a acestui element de a se combina cu agentul reducator sau cu impuritati intamplatoare, aflate in materialele utilizate.
2. Siliciul pur. Se transforma siliciu brut sau ferosiliciu in tetraclorura de siliciu, SiCl4, sau in triclor-silan, HSiCl2. Aceste substante, fiind lichide cu puncte de fierbere scazute, se purifica prin distilare fractionata, apoi se reduc cu hidrogen la trecere prin tuburi incalzite sau peste un filament metalic incandescent.
Siliciul "super pur", asa cum este cerut de industria semiconductorilor se obtine din siliciul "pur" prin metoda topirii zonale. Prin acest procedeu impuritatile se aduna intr-o extremitate a vergelei de siliciu supusa tratamentului, margine care se indeparteaza.
Proprietati fizice
1. Siliciul cristalizeaza in sistemul cubic. Cristalele de siliciu sunt lucioase, cenusii ca fierul, mai dure decat acest metal, dar casante. Siliciul este un semiconductor; conductibilitatea electrica, foarte mica la Si pur, creste cu temperatura si cu continutul in impuritati.
2. Siliciul nu formeaza solutii (fizice) cu nici un solvent, asemanandu-se in aceasta cu diamantul.